Treci la conținutul principal
Închiriere în regim mobilat și mandat de administrare locativă: de ce taxa de locuire poate rămâne datorată
Taxe d'habitationlocation meubléeLMPLMNP

Închiriere în regim mobilat și mandat de administrare locativă: de ce taxa de locuire poate rămâne datorată

30 iulie 2026
Eugenia Chiorescu
5 min

Vă închiriați locuința în regim mobilat (LMNP sau LMP) printr-un mandatar în exclusivitate și credeați că, din acest motiv, sunteți scutit de taxa de locuire pentru reședințele secundare (THRS)? Mulți proprietari descoperă abia în momentul controlului fiscal că lucrurile nu sunt chiar atât de simple.

Principiul: ce anume declanșează taxa de locuire

Articolul 1408-I din Codul general al impozitelor (CGI) supune taxei de locuire orice bun mobilat asupra căruia proprietarul păstrează, din punct de vedere juridic, libera dispoziție.

Cu alte cuvinte, nu gradul real de ocupare locativă contează, ci posibilitatea juridică de a folosi bunul în interes personal, în orice moment.

Jurisprudența este constantă pe acest punct: un bun închiriat mobilat doar o parte a anului, asupra căruia proprietarul păstrează dispoziția în restul timpului, rămâne supus taxei de locuire (CE 28 februarie 1938; CE 8e-3e ch., 15 iunie 2023, nr. 468195).

Eroarea frecventă: a confunda exclusivitatea de comercializare cu exclusivitatea de folosință

Numeroase mandate de închiriere conțin o clauză de tipul: « mandantul se obligă să nu gestioneze direct exploatarea locativă pe durata mandatului ».

Această clauză pare protectoare, dar ea privește exclusiv cine comercializează bunul: îi interzice proprietarului să închirieze el însuși, în afara mandatarului. Ea nu spune însă nimic despre cine poate ocupa bunul.

Rezultatul: nimic nu îl împiedică juridic pe proprietar să își rezerve câteva săptămâni, să refuze o închiriere propusă sau să ocupe bunul între două sejururi. Administrația fiscală consideră atunci, pe bună dreptate, că proprietarul păstrează dispoziția bunului — iar taxa de locuire rămâne datorată.

Reținem: o clauză de exclusivitate comercială nu echivalează cu o pierdere a dreptului de folosință personală.

Soluția: o clauză de interdicție a ocupării, nu un simplu act adițional de exclusivitate

Pentru a fi opozabil administrației fiscale, mandatul trebuie să meargă mult mai departe decât o clauză de exclusivitate comercială. El trebuie să prevadă în mod explicit:

  • Interdicția oricărei ocupări personale a bunului de către proprietar, pe toată durata mandatului — și nu doar interdicția de a gestiona sau de a comercializa în mod direct;
  • Interdicția oricărei blocări a calendarului: proprietarul nu trebuie să se poată opune unei închirieri propuse de mandatar, să își rezerve anumite perioade sau să împiedice o rezervare pentru uzul său ori al unor terți;
  • Accesul autonom al mandatarului la chei și la calendarul platformelor, fără validare de la caz la caz din partea proprietarului — un aspect pe care judecătorii îl examinează concret pentru a verifica realitatea pierderii dreptului de dispoziție.

Punctul de vigilență esențial: data semnării

Acesta este, adesea, elementul care blochează situația: pentru a fi opozabil pentru un anumit an de impozitare, mandatul exclusiv care interzice orice ocupare personală trebuie să fie semnat și datat înainte de 1 ianuarie al anului respectiv.

Un act adițional semnat în cursul anului nu va putea „recupera" anul deja impozitat. El va securiza doar anii următori, începând cu 1 ianuarie care urmează semnării.

Recomandările noastre practice

  1. Verificați calendarul: un act adițional semnat astăzi își va produce efectele fiscale abia începând cu 1 ianuarie următor.
  2. Redactați un act adițional solid, cu o clauză explicită de interdicție a ocupării personale și o clauză care interzice orice blocare a calendarului de către proprietar.
  3. Verificați dacă mandatarul deține cartea profesională G (gestion immobilière — administrare imobiliară), un element pe care administrația îl controlează de asemenea în acest tip de litigii.
  4. Pentru un an deja impozitat, o contestație întemeiată doar pe mandatul existent are puține șanse de reușită, întrucât clauza actuală de exclusivitate nu acoperă ocuparea personală. O acțiune în contencios are sens numai dacă puteți demonstra, prin alte elemente concrete (depărtare geografică, documente justificative, incompatibilitate de folosință), o absență reală a dreptului de dispoziție asupra bunului.

Pe scurt

O clauză de exclusivitate privind administrarea locativă nu este suficientă, în sine, pentru a scuti de taxa de locuire un bun închiriat în regim mobilat.

Numai un mandat care îl privează efectiv și juridic pe proprietar de orice posibilitate de ocupare personală — semnat înainte de 1 ianuarie al anului vizat — permite securizarea acestei scutiri.

Închiriați un bun în regim mobilat și doriți să vă securizați situația din perspectiva taxei de locuire? Cabinetul nostru vă însoțește în recitirea mandatelor dumneavoastră de administrare și în relația cu administrația fiscală. Nu ezitați să ne contactați.

V-a fost util acest articol?

Contactați-ne pentru un însoțire personalizată adaptată situației dumneavoastră.

Abonați-vă

Primiți noile noastre articole prin email imediat ce sunt publicate.

Prin abonare, acceptați politica noastră de confidențialitate. Vă puteți dezabona oricând.

Închiriere în regim mobilat și mandat de administrare locativă: de ce taxa de locuire poate rămâne datorată | Blog Aulique Expertise