Ucenic : ruptură imediată posibilă în caz de manquements grave ale angajatorului
Curtea de Casație și Justiție (camera socială, 15 aprilie 2026, n°26-70002) a tranșat o întrebare practică : poate un ucenic victimă a manquements grave ale angajatorului să plece fără să respecte preavizul și fără să sesizeze mediatorul ?
Răspuns : da. Când manquements angajatorului fac imposibilă continuarea contractului, ucenicul poate rupe imediat fără :
- Respectarea termenului de 5 zile pentru a informa angajatorul ;
- Sesizarea prealabilă a mediatorului ;
- Respectarea termenului de 7 zile înainte de ruptura efectivă.
Ruptura nu este calificată ca luare de act, dar este judecătorul care apreciază gravitatea manquements și imputabilitatea rupturii.
Pentru angajatorii care au ucenici : nu este o ușă deschisă plecărilor capricioase. Judecătorul păstrează controlul asupra calificării. Dar aceasta înseamnă că trebuie să tratați ucenicul ca pe un salariat deplin, deoarece manquements grave pot declanșa o ruptură imediată fără preaviz a cărei rezultat judiciar nu o veți vedea venind.
Interviu de angajare în timpul unui concediu medical : indemnizațiile zilnice pot fi reclamate
Ultima decizie, pronunțată de Curtea de Casație și Justiție civilă la 19 martie 2026 (n°23-22531), privește salariații — dar angajatorii trebuie să o cunoască pentru a-și informa echipele.
O salariată în concediu medical se dusese la un interviu de angajare fără autorizația prealabilă a Casei de asigurări de sănătate. Rezultat : Casa i-a reclamat rambursarea indemnizațiilor zilnice versate în această perioadă.
Curtea confirmă : a se deplasa pentru un interviu de angajare constituie o activitate neautorizată. Absența răspunsului Casei la întrebările asiguratei privind posibilitatea de a participa la un recrutare nu este o autorizație implicită. Intenția frauduloasă nu trebuie dovedită.
În practică, un salariat în concediu care dorește să caute un loc de muncă trebuie să solicite explicit acordul Casei sale înainte de orice deplasare de natură profesională.
Prestări intragrup : administrația trebuie să demonstreze caracterul excesiv (nu dumneavoastră)
O decizie importantă a Consiliului de Stat din 21 aprilie 2026 (n°506209) clarifică un punct adesea sursă de fricțiune la controalele fiscale : cine trebuie să demonstreze ce când onorariile versate între societăți legate sunt contestate ?
Cazul concret : o societate de comunicare dedusese din rezultatul său onorarii versate la două alte societăți din grup pentru prestări comerciale, marketing, informatice, financiare și administrative. Administrația fiscală estimase că aceste sume erau excesive și le reintegrase în rezultatul impozabil.
Consiliul de Stat reamintește regula : este administrația care trebuie să demonstreze concret caracterul anormal sau excesiv al cheltuielilor intragrup, nu întreprinderea să demonstreze că sunt rezonabile. În speță, administrația se bazase pe comparații sectoriale cu un eșantion judecat prea larg și insuficient reprezentativ — ceea ce judecătorii au sancționat.
Ce schimbă acest lucru pentru dumneavoastră : dacă facturați prestări între societăți pe care le controlați, documentați cu grijă realitatea și contrapartida fiecărei prestări. Aceasta este singura dumneavoastră obligație. Sarcina de a dovedi excesul revine fiscului, cu condiția să puteți demonstra că serviciile au fost efectiv prestate.
SCI : o avans de trezorerie fără convenție poate deveni un venit funciar impozabil
Curtea administrativă de apel din Nantes (14 aprilie 2026) a pronunțat o decizie care privește toți proprietarii de părți de SCI cu fluxuri financiare între SCI și alte societăți din grup.
Faptele : asociații unei SCI contestau recalificarea în venituri funciare a unei sume primită de la societatea lor, pe care o prezentau ca simplă avans de trezorerie rambursată cu dobândă. Produceau extrase bancare și un contract de închiriere legând SARL-ul de un terț.
CAA a menținut recalificarea. De ce ? Pentru că contribuabilii nu au adus dovada că aceste sume constituiau efectiv o avans de trezorerie, din cauza în special :
- Lipsei unei convenții de avans de trezorerie formalizate între SCI și SARL ;
- Lipsei extraselor bancare dovedind natura reală a fluxurilor financiare ;
- Contractul de închiriere invocat nu avea nicio incidență directă asupra calificării sumelor versate.
Lecția este simplă : orice avans de trezorerie între o SCI și o societate legată trebuie formalizată printr-o convenție scrisă, cu fluxuri bancare trasabile. Fără aceasta, administrația poate califica aceste sume ca venituri funciare impozabile în mâinile asociaților.
Integrare fiscală : o filială poate adera la un grup fără să fi închis primul exercițiu
O decizie favorabilă grupurilor de societăți, pronunțată de CAA din Marsilia la 16 aprilie 2026.
Reamintire : integrarea fiscală permite unei societăți-mamă să consolideze rezultatele filialelor sale (deținute la 95 % cel puțin) și astfel să impute deficitele unora asupra beneficiilor altora.
Administrația fiscală susținea că societățile nou create trebuiau obligatoriu să închidă un prim exercițiu înainte de a putea adera la un grup fiscal integrat. Contestase deci integrarea a două filiale recente a căror deficite fuseseră imputate în rezultatul de ansamblu al grupului.
Judecătorii au respins această poziție : Codul general al impozitelor fixează doar o dată limită pentru formalizarea acordului de integrare, nu o obligație de închidere prealabilă a unui prim exercițiu. Administrația nu poate adăuga această condiție prin cale doctrinară.
Poziția Consiliului de Stat pe acest punct va fi interesant de urmărit, deoarece decizia CAA contrazice doctrina administrativă actuală.
Plusvaloare pe reședință principală : consumurile scăzute de apă și electricitate vă pot costa exonerarea
Un punct de vigilență pentru proprietarii care vând reședința principală după o perioadă de lucrări sau de absență prelungită.
CAA din Lyon (29 aprilie 2026) a confirmat pierderea exonerării de plusvaloare a unui contribuabil care vânduse un bun prezentat ca reședință principală. Problema : consumurile de apă și electricitate înregistrate erau deosebit de scăzute, incompatibile cu o ocupare habituală.
Contribuabilul producea facturi de mazut, de curățare a coșului, de electricitate și chiar o ofertă de împrumut relais și o asigurare locuință. Insuficient pentru judecători, care au reținut de asemenea că :
- Nu ocupase locuința imediat după achiziție (lucrări) ;
- Nu locuise acolo în timpul iernii precedente vânzării.
Decizia reamintește că declarațiile fiscale și elementele administrative — taxa de locuință, adresa declarată, contractele de energie — nu suficient în sine. Administrația și judecătorul examinează un ansamblu de indicii materiale, în special consumurile reale și condițiile concrete de ocupare a bunului.
Provizion pentru creanță dubioasă : demersul de recuperare este indispensabil
CAA din Versailles (16 aprilie 2026) a refuzat deductibilitatea unui provizion constituit de o societate specializată în vânzarea de canapele pe o creanță deținută asupra unui client în dificultate financiară.
Societatea documentase bine dificultățile clientului : dificultăți economice grave de mai mulți ani, încetarea activității, abandonul spațiilor comerciale, hotărâre respingând cererile sale indemnizatorii. Cu toate acestea, judecătorii au respins provizionul deoarece nu fusese inițiat nicio demers de recuperare față de debitor.
În plus, piesele produse pentru a stabili creanța în sine — în special absența facturilor și a pieselor contabile justificative — au fost judecate insuficiente.
Pentru ca un provizion pentru creanță dubioasă să fie fiscal deductibil, trebuie să demonstrați două lucuri simultan : realitatea creanței ȘI riscul constatat de nerecuperare, susținut de diligences concrete pentru a obține plata.
Dacă una dintre aceste situații vă privește, este momentul să discutați cu expertul dumneavoastră contabil sau consilierul juridic înainte ca un control sau un litigiu să vă oblige la acest lucru.