Fiscalitatea medicului care profesează liberal în Franța: ghid complet pentru 2026

Regimurile de impozitare a veniturilor

Un medic care profesează liberal se încadrează la categoria veniturilor necomerciale (BNC – bénéfices non commerciaux). Există două regimuri principale.

Regimul micro-BNC

Acest regim se adresează practicienilor ale căror încasări anuale rămân sub un plafon reevaluat o dată la trei ani. Pentru 2026, acest prag este fixat la 83.600 € de încasări.

Funcționarea este simplă: administrația fiscală aplică o reducere forfetară de 34 % din încasările brute (cu un minimum de 305 €), considerată a acoperi ansamblul cheltuielilor profesionale, fără a fi necesară justificarea lor. Soldul de 66 % este apoi supus baremului progresiv al impozitului pe venit.

Interesul acestui regim depinde în întregime de nivelul real al cheltuielilor. Un medic care începe cu puține cheltuieli (fără angajați, cabinet partajat, echipament limitat) poate găsi acest regim avantajos. Dimpotrivă, de îndată ce cheltuielile reale depășesc 34 % din încasări, regimul devine dezavantajos.

Declarația controlată (regimul real)

Peste plafonul micro-BNC, sau prin opțiune voluntară, medicul trece la declarația controlată (déclaration contrôlée). Acest regim impune o contabilitate mai riguroasă (registru de încasări și cheltuieli, declarația 2035), dar permite deducerea integrală a cheltuielilor real angajate: chirie, personal, contribuții sociale, echipament, formare profesională etc.

Este regimul obligatoriu pentru marea majoritate a medicilor instalați de mai mulți ani, ale căror încasări depășesc rapid plafonul micro-BNC, având în vedere nivelul onorariilor medicale.

Exercitarea în societate

Unii practicieni aleg să își structureze activitatea sub formă de societate, mai degrabă decât în nume propriu:

• SELARL (societate de exercitare liberală cu răspundere limitată): separă patrimoniul profesional de cel personal, cu o fiscalitate apropiată de cea a societăților comerciale (impozit pe profit).
• SCP (societate civilă profesională): adaptată exercitării în grup, cu transparență fiscală (fiecare asociat este impozitat pe cota sa parte).
• SCM (societate civilă de mijloace): nu generează profit ca atare; servește doar la mutualizarea unor cheltuieli între practicieni (spații, secretariat, echipament).

Alegerea între exercitarea individuală și cea în societate depinde de nivelul veniturilor, de proiectele de asociere și de obiectivele patrimoniale ale medicului — o decizie de luat împreună cu un expert contabil.

SELARL: un avantaj mult diminuat față de trecut

Timp îndelungat, SELARL a atras medicii cu venituri confortabile dintr-un motiv simplu: permitea arbitrajul între o remunerație de administrator (supusă contribuțiilor sociale ale lucrătorilor independenți) și dividende, impozitate prin flat tax și mult mai puțin încărcate din punct de vedere social. Acest montaj pierde astăzi o mare parte din interesul său, din trei motive care se cumulează.

1. Pragul de 10 % se aplică integral administratorilor majoritari

De câțiva ani deja, articolul L. 131-6 din Codul securității sociale prevede că, pentru un administrator majoritar de SELARL, fracțiunea din dividende care depășește 10 % din capitalul social (majorat cu primele de emisiune și sumele din contul curent de asociat) este reintegrată în baza de calcul a contribuțiilor sociale ale independenților — fiind astfel impozitată aproape ca un venit din activitate, și nu ca un venit din capital. Concret, un medic care dorește să își distribuie dividende semnificative trebuie să dispună de un capital social ridicat pentru a rămâne sub acest prag, ceea ce presupune aporturi importante sau majorări de capital.

2. Fiscalitatea dividendelor s-a înăsprit ea însăși

Legea de finanțare a securității sociale pentru 2026 a majorat CSG (contribuția socială generalizată) aplicată veniturilor din capital de la 9,2 % la 10,6 %, ducând totalul prelevărilor sociale asupra dividendelor de la 17,2 % la 18,6 %. Prelevarea forfetară unică (flat tax) crește astfel de la 30 % la 31,4 % începând cu 1 ianuarie 2026. Partea din dividende care scapă pragului de 10 % este, la rândul ei, mai impozitată decât înainte.

3. Avantajul SELAS a dispărut aproape complet

Unii medici ocoleau pragul de 10 % optând pentru o SELAS în locul unei SELARL, dividendele plătite președintelui nefiind, istoric, supuse contribuțiilor sociale. O reformă intervenită în 2024 a extins aceeași regulă a celor 10 % și la președinții de SELAS: diferența de tratament social dintre cele două forme s-a estompat astfel în mare parte. În practică, mai rămâne doar o diferență privind regimul de protecție socială personală (asimilat salariatului pentru președintele de SELAS, lucrător non-salariat pentru administratorul de SELARL), nu asupra fiscalității distribuirilor.

Ce trebuie reținut

Diferența dintre exercitarea individuală (impozitată la baremul progresiv al impozitului pe venit) și exercitarea în societate s-a redus mecanic: dividendele care constituiau tot interesul SELARL sunt acum mai impozitate și mai greu de distribuit fără un capital important. SELARL rămâne pertinentă din alte motive — protecția patrimoniului personal, structurarea unei asocieri, transmiterea cabinetului, montaj cu o SPFPL pentru capitalizarea profiturilor — dar nu mai constituie, prin ea însăși, o soluție fiscală evident avantajoasă pentru un medic cu venituri mari. Fiecare situație merită o simulare cifrată înainte de a trece de la exercitarea individuală la o societate.

TVA și medicii: principiul și excepțiile sale

O scutire de principiu

Actele de îngrijire a persoanei, atunci când participă la diagnosticul sau tratamentul unei boli, sunt scutite de TVA. Această scutire vizează medicii generaliști și specialiști, dar și ansamblul profesiilor medicale și paramedicale reglementate: stomatologi (chirurgiens-dentistes), moașe, kinetoterapeuți etc.

Situațiile în care TVA se aplică totuși

Scutirea nu este absolută. Mai multe situații scot un act din câmpul scutirii:

• Chirurgia și medicina estetică neacoperite de asigurarea de sănătate și lipsite de o finalitate terapeutică dovedită.
• Expertizele medicale realizate în cadru judiciar sau asigurător: acestea vizează clarificarea unei decizii, nu îngrijirea unui pacient.
• Consultanța pentru laboratoare farmaceutice sau întreprinderi: această activitate este asimilată unei prestații intelectuale comerciale.
• Vânzarea de medicamente de către un medic propharmacien, autorizată de ARS (Agenția Regională de Sănătate) în zonele fără farmacie.
• Prestațiile conexe oferite de un medic care conduce o clinică sau o casă de sănătate, atunci când nu țin direct de îngrijire.

Un medic care exercită mai multe dintre aceste activități în paralel cu activitatea de îngrijire trebuie deci să supravegheze îndeaproape granița dintre actele scutite și cele taxabile.

Cheltuielile profesionale de anticipat

Rentabilitatea netă a unui cabinet medical depinde direct de gestionarea cheltuielilor, care pot fi grupate în mari categorii.

Personal și prestații externalizate

• Salarii (secretariat medical, asistență)
• Tele-secretariat
• Tichete CESU, tichete de vacanță

Contribuții sociale și asigurări

• Contribuții URSSAF (boală, pensie de bază, deces)
• Contribuții la CARMF (pensia complementară a medicilor)
• CSG/CRDS
• Răspundere civilă profesională
• Cotizație la Ordinul Medicilor

De reținut: medicii convenționați în sectorul 1 beneficiază de o preluare parțială a contribuțiilor lor sociale de către asigurarea de sănătate, care poate reprezenta mai multe puncte din cifra de afaceri brută, în funcție de veniturile practicianului.

Cheltuieli de structură

• Chirie sau rambursare a unui împrumut imobiliar
• Onorarii contabile
• Cotizații la organisme profesionale
• Deplasări profesionale
• Întreținerea spațiului
• Formare continuă
• Echipament medical și informatic
• Programe software specifice, abonamente, telefonie

Cele trei deduceri forfetare rezervate medicilor convenționați

Dincolo de cheltuielile reale clasice, administrația fiscală a prevăzut un regim particular pentru medicii convenționați supuși declarației controlate. Acesta se bazează pe trei mecanisme distincte, care se pot cumula între ele.

1. Deducerea forfetară de 2 %

Aceasta scutește medicul de a justifica, în regim real, o listă precisă de cheltuieli: reprezentare, recepție, prospectare, cadouri profesionale, lucrări de cercetare, cheltuieli de spălătorie (halate, lenjerie de cabinet) și deplasări mărunte. În loc să contabilizeze fiecare cheltuială, practicianul aplică un forfait de 2 % din încasările brute (inclusiv eventualele depășiri de onorarii).

Două reguli de reținut:

• Opțiunea este globală și anuală: nu se poate aplica forfaitul pentru unele dintre aceste cheltuieli și deduce altele în regim real în același an.
• Este exclusivă contabilizării acelorași cheltuieli ca și cheltuieli reale. Dacă un medic alege forfaitul de 2 %, nu poate, în paralel, să treacă pe cheltuieli reale costurile de spălătorie sau cadourile profesionale: ar fi o dublă deducere.

2. Reducerea „grupei III"

Este vorba de o sumă forfetară (cuprinsă, conform baremului administrativ, între aproximativ 770 € și 3.050 €), al cărei cuantum depinde de specialitatea exercitată și de nivelul profitului necomercial. Spre deosebire de deducerea de 2 %, aceasta nu este o deducere pentru cheltuieli profesionale: este un avantaj fiscal destinat să compenseze constrângerile proprii aderării la convenție (tarife opozabile, obligații convenționale).

3. Deducerea complementară de 3 %

Se adaugă reducerii grupei III și reprezintă 3 % din profitul necomercial. La fel ca grupa III, nu are natura unei deduceri pentru cheltuieli reale: este un al doilea avantaj legat de statutul de convenționat.

Cui se aplică aceste trei mecanisme — și de ce

Aceste deduceri nu sunt deschise tuturor practicienilor. Ele presupun întrunirea mai multor condiții cumulative:

• A fi convenționat în sectorul 1 (onorarii opozabile, fără depășiri, cu excepții). Logica mecanismului este de a compensa o constrângere: medicul din sectorul 1 acceptă tarife fixate de convenție, spre deosebire de cel din sectorul 2, care își fixează liber onorariile. Medicii din sectorul 2 sunt deci excluși de la grupa III și de la deducerea de 3 %, neavând această constrângere de compensat (doar deducerea de 2 % — care este o simplificare contabilă, nu o compensație — poate rămâne accesibilă, în funcție de caz).
• A ține de declarația controlată (regim real). Regimul micro-BNC aplică deja o reducere forfetară de 34 %, considerată a acoperi ansamblul cheltuielilor: medicii aflați în micro-BNC nu pot deci cumula acest forfait cu deducerile grupei III, de 2 % sau de 3 %, care sunt mecanisme proprii declarației 2035.
• A exercita o profesie medicală vizată de baremul administrativ: medici omnipracticieni și generaliști, specialiști medicali, chirurgi și specialiști chirurgicali, electroradiologi calificați, precum și anumiți biologi și anatomo-patologi care exercită în laborator.
• A-și declara veniturile în nume propriu în cadrul BNC. Un medic care exercită printr-o SELARL și este impozitat la impozitul pe profit nu ține de acest mecanism, propriu impozitării personale a veniturilor necomerciale.
• A nu fi un medic neconvenționat: fără aderarea la convenția națională, niciuna dintre aceste trei deduceri nu se aplică, logica de compensare nemaiavând rost.

De ce acest regim este rezervat sectorului 1 — și de ce stomatologii sunt excluși

Nu este întâmplător faptul că aceste trei deduceri privesc doar medicii, și nu celelalte profesii de sănătate. Originea lor datează din 1972, anul instituirii convenției medicale naționale care organizează raporturile dintre medici și asigurarea de sănătate. Pentru a încuraja medicii să adere la această convenție — și deci să accepte tarife reglementate (celebrele onorarii opozabile ale sectorului 1) — statul a creat, în compensație, aceste avantaje fiscale, concepute ca o compensație pentru „constrângerile speciale" legate de aderare: tarife blocate, obligații convenționale, lipsa libertății tarifare.

Această logică explică foarte precis sfera de aplicare a mecanismului:

• Doar medicii din sectorul 1 sunt vizați, pentru că ei sunt cei supuși constrângerii tarifare care trebuie compensată. Un medic din sectorul 2 își fixează liber onorariile (cu „tact și măsură"): nu are nimic de compensat, deci niciun avantaj fiscal de acest tip.
• Stomatologii, moașele, asistentele medicale, kinetoterapeuții, logopezii și celelalte profesii paramedicale sunt excluse, chiar și atunci când sunt ele însele convenționate. Motivul este pur istoric și juridic: mecanismul a fost creat printr-o măsură fiscală vizând special convenția medicală din 1972, iar câmpul său de aplicare (fixat printr-un barem administrativ) nu vizează decât anumite specialități medicale — omnipracticieni, specialiști medicali, chirurgi, electroradiologi, biologi și anatomo-patologi. Celelalte convenții profesionale (dentară, a asistentelor medicale etc.), semnate separat și la date diferite, nu au inclus niciodată o măsură fiscală echivalentă.
• Medicii înlocuitori sunt de asemenea excluși, chiar și atunci când înlocuiesc doar practicieni din sectorul 1: avantajul presupune o aderare personală și directă la convenție, ceea ce nu este cazul unui înlocuitor care nu are clientelă proprie. Un colaborator liberal instalat, în schimb, are dreptul la acest avantaj dacă ține de sectorul 1.

Pe scurt, nu este un avantaj „medical" în sens larg, ci un avantaj convențional, moștenit dintr-un compromis istoric propriu medicinei generale și specializate. Stomatologii, în ciuda unei profesii la fel de reglementate și adesea convenționate, pur și simplu nu au fost niciodată integrați în textul de origine — și nicio extindere către profesia lor nu a fost votată de atunci.

Piste de optimizare fiscală

• Alegerea regimului potrivit încă de la instalare, și reevaluarea sa în fiecare an dacă activitatea evoluează (angajări, investiții, schimbarea cheltuielilor).
• Nicio cheltuială deductibilă uitată: formare continuă, abonamente profesionale, partea profesională a vehiculului sau a locuinței, după caz.
• Constituirea unei pensii complementare deductibile prin contractele Madelin, care permit reducerea venitului impozabil pregătind în același timp viitorul.
• Analizarea pertinenței unei structuri societare (SELARL, SCP) dacă activitatea se dezvoltă sau dacă este avută în vedere o asociere.
• Verificarea dispozitivelor zonale (zone de revitalizare rurală, zone urbane defavorizate) care pot deschide dreptul la scutiri parțiale, în funcție de localizarea cabinetului.

De ce să apelezi la un expert contabil

Fiscalitatea unui medic liberal combină mai multe straturi: regim de impozitare, TVA pentru anumite acte, contribuții sociale specifice (URSSAF, CARMF) și baremul progresiv al impozitului pe venit. O eroare de arbitraj — a rămâne în micro-BNC deși cheltuielile nu o recomandă, sau invers — poate costa câteva mii de euro pe an.

Un expert contabil obișnuit cu profesiile din domeniul sănătății aduce trei lucruri: o simulare cifrată înainte de a alege un regim, o urmărire riguroasă a obligațiilor declarative (2035, TVA dacă este cazul) și o viziune pe termen mediu pentru a anticipa pragurile, investițiile și pregătirea pensiei.

În concluzie

Nu există un regim universal mai bun: totul depinde de nivelul încasărilor, de volumul cheltuielilor reale și de proiectele practicianului. Micro-BNC atrage prin simplitatea sa, dar poate face să se piardă bani medicii cu cheltuieli ridicate; regimul real cere mai multă rigoare contabilă, dar reflectă fidel realitatea economică a cabinetului. În toate cazurile, o revizuire anuală împreună cu un profesionist în domeniul contabil rămâne cel mai bun mod de a securiza fiscalitatea, optimizând în același timp venitul net.